Etapa 4 Dakar 2007, special: Prima victima!

A patra zi. Kilometrul 142. Sud-africanul Elmer Symons sprinta intre Er Rachidia si Ouarzazate. La 29 de ani, isi vedea pentru prima data visul cu ochii.

Era concurent in Dakar dupa ce in alte doua editii fusese in echipa de asistenta. Si nu statea deloc rau. Locul 18 dupa trei zile certifica faptul ca Elmer, seful unei firme care exporta piese mecanice din SUA in Africa de Sud, nu aruncase banii pe geam.

Ora locala 9:16. Sistemul Iritrack transmite un mesaj de alerta, asa cum se intampla de fiecare data cand inregistreaza o decelerare brutala a unei motociclete. “A cazut!”... Directorii cursei au ajuns la fata locului in 8 minute, dar au fost nevoiti doar sa constate decesul. Certificat, peste alte 10 minute, si de echipa medicala sosita la fata locului. “Cauza exacta a accidentului sau a mortii pilotului nu se cunosc inca. Pilotul a decedat cu siguranta instantaneu. Era un sector periculos, de nisip valurit, semnalizat ca avand nivelul doi (maximum este trei). Un accident de cursa”, a fost prima declaratie a lui Etienne Lavigne, directorul raliului.

Corpul lui Symons a fost transportat la morga din Er Rachidia, iar familia sa a fost anuntata. Seara, in regrupare, a fost liniste. Toti se gandeau la Symons. La Andy Caldecott, pilotul KTM care a murit anul trecut, dar si la Jose Manuel Perez si la extrem de cunoscutul Fabrizio Meoni, care si-au cunoscut sfarsitul in editia din 2005. La cei 47 de concurenti care au cazut victime pe altarul Dakarului din 1979 incoace, dar si la ceilalti oameni, spectatori sau simpli trecatori, in cele 29 de editii de pana acum ale intrecerii.