Analiza: oare de ce refuza Mercedes sa rescrie istoria?

Pe vremea cand primele reviste auto apareau in Romania, McLaren facea furori in lumea intreaga cu proaspatul F1.

Geniul lui Gordon Murray a creat un sasiu de zile mari, iar motorul (un fabulos V12, de 6,1 litri, capabil initial de 627 CP) era livrat de BMW, dupa ce Honda a refuzat, iar Isuzu n-a fost acceptat din motive de... imagine.
Sunt de acord ca japonezii ar fi meritat o sansa, dar asta e: unul dintre cele mai bune supercar-uri (daca nu cumva chiar cel mai bun) a ajuns sa demonstreze, printre altele, priceperea bavarezilor de a construi motoare.

Anii au trecut, iar in 1998 cariera lui F1 (si a celor catorva derivate) a luat sfarsit, moment in care s-a pus problema unui inlocuitor.
Acesta n-a venit pana in 2003, moment in care gasim constructorul englez in parteneriat cu Mercedes. Toata lumea a asteptat cu interes produsul, celebrul SLR, dar germanii ne-au oferit un GT in locul unui supercar veritabil. Nu spun ca SLR-ul n-ar fi spectaculos, dar prezenta cutiei automate si pozitionarea motorului (plus faptul ca era supraalimentat) nu se ridica la pedigree-ul lui F1. Si se pare ca asa au simtit si cumparatorii, care... nu prea l-au cumparat, rezutatele fiind considerate un esec.

Trecem si peste acest moment si ajungem in prezent cand Mercedes are un motor demn de mostenirea lui F1: deja celebrul V8 aspirat, de 6,2 litri, care dezvolta, in acest moment, un maximum de 525 CP, fara sa-si fi atins inca adevaratul potential - spun unii.

Si in loc sa-l furnizeze cu draga inima si sa uite de neplacerile din trecut (gurile rele spun ca Stuttgart-ul poarta pica pe McLaren pentru esecul lui SLR), Mercedes prefera sa o ia pe cont propriu (prin proiectul SLC ) si refuza orice colaborare cu britanicii.

Chiar se uita ca un refuz a dat o ocazie excelenta celor de la BMW? Oare se va repeta istoria si va fi o coincidenta sau e doar normal sa se intample asa, semn clar vizavi de cine-i “regele motoarelor”?

Astept cu interes parerile voastre.